THE ROLE OF ECHOCARDIOGRAPHY IN CARDIAC RESYNCHRONIZATION THERAPY

REZUMAT Purpose. Our purpose was to study certain conventional echocardiographic parameters, before and after cardiac resynchronization therapy, in order to establish their importance in the evaluation of therapy results and to create an efficient and non time-consuming patient evaluation protocol. Materials and methods. The standard echocardiographic parameters evaluated in a group of seventy-four heart failure patients that underwent cardiac resynchronization therapy are: interventricular motion delay, septal to posterior wall motion delay, left atrium diameter, end-systolic and end-diastolic left ventricle diameter, mitral regurgitation and left ventricle ejection fraction. We considered the values of these parameters before the implant, immediately after the implant (the acute phase), at three and six months after the implant, and also the patients' symptoms represented by the NYHA class at these specific points. Results. QRS duration, interventricular motion delay and septal to posterior wall motion delay reduced significantly immediately after the pace-maker was implanted (p= 0.001). In responder patients the value of the ejection fraction improved significantly in the acute faze (p= 0.001), and the left atrium's diameter and left ventricle's end-diastolic and end-systolic diameters (remodeling parameters) were significantly reduced, but only after three months (p=0.001, p=0.001, p=0.001). The degree of mitral regurgitation also significantly reduced, but not in all responsive patients (p= 0.001). NYHA class has improved in most of these patients. Conclusions. These conventional echocardiographic parameters correlated well with the clinical class and QRS duration, and can be routinely used for dyssynchrony and heart failure patient evaluation. Scop. Obiectivul nostru a fost studierea anumitor parametri ecocardiografici convenţionali, inainte si după terapia de resincronizare cardiacă, pentru a stabili importanţa lor in evaluarea rezultatelor acestei terapii si a intocmi un protocol eficient si rapid de evaluare a pacientului. Material si metode. Parametrii ecocardiografici standard care au fost evaluaţi intr-un grup de saptezeci si patru de pacienţi suferind de insuficienţă cardiacă, trataţi prin resincronizare cardiacă, sunt: intarzierea mecanică interventriculară, intârzierea mecanică intre septul interventricular si peretele posterior al ventriculului stâng, diametrul atriului stâng si diametrele telesistolic si telediastolic ale ventriculului stâng, regurgitarea mitrală si fracţia de ejecţie a ventriculului stâng. Am luat in considerare valorile acestor parametri precum si simptomele pacienţilor (clasa NYHA) si modificările ECG, inaintea implantului, imediat după, si la trei respectiv sase luni post-implant. Rezultate. Durata QRS, intârzierea de contracţie interventriculară si intârzierea de contracţie intre septul interventricular si peretele posterior al ventriculului stâng s-au redus semnificativ in faza acută (p= 0,001). La pacienţii responsivi la terapie, fracţia de ejecţie s-a ameliorat semnificativ incă din faza acută (p= 0,001), iar diametrele atriului si ventriculului stâng s-au redus semnificativ, dar abia la 3 luni postimplant (p=0,001, p=0,001, p=0,001). Gradul regurgitării mitrale s-a redus semnificativ (p=0,001), dar nu la toţi pacienţii responsivi, iar clasa NYHA s-a ameliorat la majoritatea acestor pacienţi. Concluzii. Parametrii ecocardiografici studiaţi s-au corelat cu modificările clinice si durata QRS si pot fi folosiţi de rutină pentru evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă si dissincronism. Cuvinte cheie: insuficienţă cardiacă, terapie de resincronizare cardiacă, dissincronism, parametri ecocardiografici, remodelare, stimulare biventriculară.