INTERPRETAREA SINGURĂȚĂȚII CA FENOMEN PSIHOSOCIAL

In literatura de specialitate nu există o diferențiere clară, care ar permite delimitarea fenomenului singurătății prin atribuirea unei categorii psihologice, proces psihic, pentru a identifica mecanismele singurătății, modalitățile de mani­fes­tare a acesteia. In articolul de față este efectuată o sinteză, care prezintă identificarea diferențelor in interpretarea singurătății ca stare, trăire, proces, sentiment, atitudine. In lucrare sunt fundamentate argumentele in favoarea singu­ră­tății ca sentiment ce inglobează pe toate celelalte – atât sub aspect temporal cantitativ, cât și sub aspect calitativ. Singu­ră­ta­tea este experimentată prin stadialitate cu posibilitatea de a trece prin ea ca stare, apoi ca trăire, ca proces și ca sentiment. INTERPRETATION OF LONELINESS AS A PSYCHOSOCIAL PHENOMENON There is no clear differentiation in the psychological literature that would allow the delimitation of the loneliness phenomenon by attributing a psychological category, a psychic process, to identify the mechanisms of loneliness, the ways of its manifestation. This article presents a synthesis made by authors that identify differences in the interpretation of loneliness as a state, experience, process, feeling, and attitude. There are grounded the arguments in favor of loneliness as a feeling that encompasses all the others both in terms of quantitative and qualitative temporal aspects. Loneliness is experienced through stadiality, with the possibility of passing through it as a state, as a living, as a process and then as a feeling.